Ioan Lazarescu si Marea Bataie
Bunicul meu ,Ion Lazarescu s-a nascut in anul 1885, la 20 aprilie, pe vremea lui Eminescu, Grigorescu si Luchian, a lui Iorga, a carturarilor si ministrilor primului rege roman, Carol...Primul mare razboi mondial Bataia dintai cum ii zicea el, il marcase. Cam tacea cand il intrebam, desi apucase odata sa-mi povesteasca anume grozavii ale frontului; de atunci mi-au ramas in minte cateva grade militare, strajamaster, ucsfiler....Imparatul,destept,grupase romanii din Ardeal in unitati separate si-i trimisese sa omoare alte natii, asa ca regimentul Bunului meu ajunsese ocmai la Italia,fiindca,zicea Mosu, un frate roman nu poate pusca alt frate roman.Pastrez pana azi doua decoratii primite de el pentru cine stie ce mare izbanda a companiei lui, poate una din acele ispravi in care nu prea stii cum ai intrat dar, iti aperi cu indaratnicie viata, ca pana la urma sa vina cineva si sa-ti spuna ca esti erou! El le tinea,coclite, prin puiu-meseidin Casa de Mijloc, ca doara erau de la Frant Iosif!
Copil fiind, am dat printre terfeloage de o mare poza cu el , tantos, in chip de soldat imparatesc: era o cromolitografie cu mult albastru si rosu, trasa in mii si mii de exemplare, in medalion cu figura lui Franz Joseph si a altor generali, cu steme si simboluri militare, iar la mijloc, in pozitie de drepti ,sta militarul in uniforma austro-ungara. Totul era colorat in afara capului, pe care si-l lipea fiecare soldat- fireste taiat dintr-o fotografie in alb-negru,cum se faceau pe atunci, asa ca oricine isi putea lipi capul. devenind automat soldat al imparatului de la Viena.Ca toti oamenii de buna conditie si Mosu isi lasase mustata in furculita, cum se purta in epoca si probabil ca de atunci a pornit sa poarte mustata cu care l-am cunoscut, taindu-i doar antenele.
A urmat liberarea. Dupa patru ani grei, jalea plecarii ficiorilor la Bataia Dintai fusese inlocuita de lacrimile intoarcerii.Unii ramasesera nestiuti pe coclauri straine, altii mai norocosi s-au intors. Cativa apucasera sa se insoare mai dinainte, ba sa faca si copii, iar asta i-a ajutat sa-si mai lumineze ochii si inimile.Cu incetul, nadejdea a revenit si parca lumea reincepea iar, noua.
Imperiul se prefacuse in praf si pulbere, aparusera tari noi, iar visul secular al romanilor de a se uni cu tara se implinise. La Alba-Iulia fusesera si satenii nostri.Mosu povestea despre asta rar si fara fala, de parca plecase la plug ori la stransul fanului : asa trebuia, asa se facuse ! Drumul, intalnirile si adunarea cea mare se asezasera tacute in suflete, iar peste ani, doar cate o fotografie lucrata in sepia mai amintea Marele Ceas.
Cand s-a intors de pe front, Mosu abia trecuse de 30 de ani. Lasase acasa doi copii: o fata, pe matusa Valeria. un pruncut de numai cinci ani, tata si o nevasta tanara, venita de la Gogonesti.
Fotografie cu bunicul meu Ioan Lazarescu ( Mosu) din comuna Martinesti, judetul Hunedoara, pe cand era soldat in armata austro-ungara
Fotografie cu bunicul meu si a doua sotie, amandoi in puterea varstei
CONTRIBUTOR
Liviu Lazarescu
DATE
1914 - 1918
LANGUAGE
ron
ITEMS
3
INSTITUTION
Europeana 1914-1918
PROGRESS
METADATA
Discover Similar Stories
Dr.Av. Vasile Darabantiu | Garda Nationala din Seceani si Marea Adunare Nationala de la Alba Iulia
4 Items
Fotografie Avocat Dr. Vasile Darabantiu, in costum de avocet, dar si cu banderola tricolora a Garzii Nationale a Comunei Seceani,Istoricul infiintarii si Functionarii Garzii Nationmale din Comuna Seceani( 3 pagini). || Tatal meu , Avocatul Dr. Vasile Darabantiu a trait intens perioada Primului Razboi Mondial, Evenimentele de la 1 Decembrie 1918 de la Alba Iulia ca si Primele Organizari Administrative locale Patriotice din Banat sub Stindardul Tricolorului Romanesc. Istoricul Infiintarii si functionarii Garzii Nationale din comuna Seceani ( azi Timis)in prag de sfarsit de razboi este o marturie vie a sentimentului national care ii anima pe romanii transilvaneni inainte de Marea Unire, fiind totodata o oglinda a vremurilor tulburi unde razboiul inca nu se terminase, iar combatantii inca erau inclestati in focul razboiului.Astfel, la inceputul lui noiembrie 1918, Vasile Darabantiu, proaspat intors de pe front infiinteaza , alaturi de alti consateni reintorsi de pe campul de lupta Garda nationala a comunei Seceani. Cu acest prilej a fost sfintit si primul steag tricolor romanesc, iar inarmarea Garzii s-a facut pe de o parte cu armele aduse de catre soldatii reintorsi de pe front, pe de alta parte cu armele confiscate de la nemtii in retragere.Odata cu infiintarea Garzii Nationale( cu sarcini de aparare), s-a constituit si Consiliul National din Seceani, care s-a ingrijit , printre altele de familiile celor reintorsi de pe campul de lupta, de vaduvele si orfanii de razboi. Consiliul national din Seceani avea relatii de buna colaborare cu similar infiintatele Consilii Nationale din Arad si Timisoara. In data de 1 decembrie 1918, o delegatie condusa de V. Darabantiu( atunci in varsta de 20 de ani) a participat la Adunarea de la Alba Iulia la 1 decembrie 1918.Cu acest prilej,toti membrii delegatiei au purtat banderola tricolora la brat.Aceasta banderola tricolora, care apare in fotografia tatalui meu, atasata acestei povestiri, a fost pastrata cu mare sfantenie in familie, ca o amintire de la acele evenimente istorice ce mi-au marcat profund familia. Povestea Garzii Nationale din Seceani ilustreaza momentele ocuparii de catre sarbi a comunei, suferintele indurate de Av. Darabantiu care nu a vrut sa depuna juramantul pentru sarbi, fuga acestuia la Sibiu, reintoarcerea lui in comuna si primirea armatei romane in drum spre Timisoara. Toate momentele acelea in acelasi timp tulburi , dar si inaltatoare, au fost povestite si reamintite adesea intregii familii( formate din 6 copii)iar eu pastrez si acum cu drag banda tricolora pe care este trecut numele Comunei Seceani, purtata de tatal meu cu infinita mandrie. || || Home Front || Propaganda || Vasile Darabantiu || Photograph || Manufacture
Povestea lui Ioan Cotora
2 Items
Fotografie Ioan Cotora || Ioan Cotora, de loc din Comuna Cacoleti- Costronova, era frate cu Dumitru Cotora.In timpul Primului Razboi Mondial a fost soldat simplu.Nu se cunosc in familie alte detalii despre anii petrecuti de el in razboi, dar a fost pastrata cu multa grija aceasta fotografie a lui pe front printre amintirile de familie ale contributorului Dan Dinisov.