Fotografie alb negru Dumitru Cotora || Invatatorul Dumitru Cotora a participat active in timpul primului razboi mondial fiind sublocotenent de infanterie .A fost prizonier la Krefeld( Germania) in perioada 1916-1918. Dumitru Cotora a trait intre anii 1885-1958. A fost mentionat in cartea Ofiteri craioveni prizonieri de razboi 1916-1918 scrisa de Luchian Deaconu si Otilia Gheorghe, editura Sitech, Craiova, 2010, pg. 322, Manuscris Vasile Mihailescu ( Muzeul Olteniei): Printre 743 prizonieri(colectie).

Certificat de competente obtinut la Marburg( Maribor) la jumatatea anului scolar 1914-1915, avand mentionate materiile si notele obtinute Scrisoare catre parinti din 17 mai 1917 relatand pe larg lupta data pentru cucerirea fortificatiilor de la Castello Dante, Italia, Fotografie Ioan Gutia in uniforma , Viena 29.09 1916, Fotografie Ioan Gutia in uniforma, avand deja 3 decoratii , 1917, Fotografie a lui Ioan Gutia in 1918 cu cele 4 medalii primite, 12 Fotografii personale ale lui Ioan Gutia cu camarazii de arme, Medalia Signum Laudis fata si verso, medalia 2 fata si verso, medalia 3 fata si verso, tunica locotenent inmfanterie armata austro-ungara, Carti postale trimise din aproape Jumatate de Europa. || Ioan Gutia , fratele bunicului meu de loc din din Sebes a luptat in Primul Razboi Mondial in armata austro-ungara inca de la o varsta frageda (nu implinise 18 ani).Era o persoana extrem de dotata si muncitoare, obtinand mereu note foarte bune( vezi certificat de competente atasat) In ciuda varstei fragede , s-a remarcat in lupte avansand rapid pe scara militara astfel incat la 21 ani avea deja gradul de locotenent colonel si 4 medalii prestigioase.A luptat in Batalionul 4 Regimentul 50 Infanterie Grossherzog Friedrich von Baden pe aproape intreaga perioada a razboiului( 1914-1918 ). A murit catre sfarsitul razboiului ( in iunie 1918) la varsta de 21 ani la Asiago in Italia. Corespondenta purtata cu familia si prietenii ( 61 carti postale anexate) atesta un parcurs European lung si anevoios in cei patru ani de razboi, ce l-a purtat prin Budapesta, Viena, Maribor, Trieste, Rovereto, Trento, Miramar, Duino, Matarelo, Asiago, Belgrad, Novi Sad,Cernauti, Breitensee, etc. De remarcat grija permanenta pentru familie si in special pentru parinti si incercarea emotionanta de a nu le provoca niciodata griji suplimentare. Aproape toate scrisorile si cartile postale contin fraza: Eu sunt foarte bine sau mie imi merge bine .

Strabunicul meu din partea mamei, Leonida Maniu de loc din Sibot ( actualmente Hunedoara)a luat parte impreuna cu fratii sai Victor si Nicolae la bataliile de pe frontul de vest din Primul Razboi Mondial fiind inrolati inca de la inceput in armata austro-ungara in Batalionul al 12-lea, Compania 4.El s-a casatorit cu Domnica in localitatea Pricaz si aveau trei copii la izbucnirea razboiului : Victoria, Olivia, Ludovic.Inainte de plecarea pe front intreaga familie s-a fotografiat ,pentru ca Leonida sa poata avea cu el pretutindeni imaginea celor dragi. Din pacate, in bataliile din Galitia a fost grav ranit intr-o noapte , iar dupa o sangerare masiva a murit a doua zi ,dupa cum au povestit ulterior camarazii care s-au intors de pe front.Aceeasi soarta au avut-o si cei doi frati ai sai,nici unul dintre cei trei frati nemaintorcandu-se acasa dupa razboi.In scrisorile trimise acasa de pe front insista pe importanta mentinerii unitatii familiei si pe necesitatea de a avea grija unii de altii ( isi ruga sotia sa aiba grija de mama si viceversa).Sotia indurerata,Domnica, ramasa vaduva la 25 ani nu s-a mai recasatorit niciodata si si-a dedicat viata cresterii copiilor. || Fotografie a lui Leonida Maniu,impreuna cu sotia Domnica si cei trei copii ai lor( Victoria, Olivia, Ludovic)facuta inainte de plecarea pe front in 1914, o carte postala trimisa in 15.01.1915 de Leonida Maniu familiei sale de pe front