Tatal meu Paun Nistor , nascut in anul 1888 in localitatea Chiojdanca- Prahova ,a luptat in Primul Razboi Mondial in cadrul Regimentului 32 Dorobanti participand la toate momentele cheie ale conflictului : bataliile de la Marasti, Marasesti, Oituz.Desi a supravietuit conflictului ,a ramas toata viata cu probleme la mana, avand degetul indoit ( cand il intrebam despre el mic copil fiind nu a dorit sa-mi dea niciodata prea multe amanunte. Cred ca pur si simplu dorea sa uite toata perioada de razboi ).Si familia mamei mele Aneta Maria Nistor a trait din plin razboiul, fratele ei fiind luat prizonier in Germania unde a avut parte de vremuri foarte grele. Mama povestea care era testul dat prizonierilor de catre militarii germani pentru a verifica capacitatea lor de a lucra la diferite munci : daca reauseau sa ridice un picior si nu cadeau, erau pusi la munca. Altfel ,multi prizonieri erau prea slabiti pentru a se tine pe picioare. Atasez imaginea actului de identitate provizoriu al tatei din timpul ocupatiei germane (fata-verso) si o fotografie a mamei mele Aneta Maria Nistor din noiembrie 1917 ( la acea vreme in varsta de 22 ani), poza care figura si pe actul de identitate provizoriu , act pe care insa nu il mai am.Multa vreme am pastrat in documentele de familie si actul de identitate similar al bunicului meu, Nicolae Nistor in etate de 55 ani la vremea intocmirii buletinului. Parintii mei imi povesteau ca in vremurile acelea s-a facut o inventariere cu tot ce avea fiecare si trebuia sa dai o cota parte de 75-80% din bunurile folositoare armatei germane. Cerealele, băuturile spirtoase şi alte bunuri au fost rechiziţionate pentru armata germană, localnici păstrând numai o cotă parte, în funcţie de numărul membrilor familiei. Persoanelor majore li se întocmea un document numit Auswais-Pasaport, fiind obligaţi să îl prezinte atunci când li se cerea legitimarea. Un membru al familiei noastre, cunoscut în sat cu numele Dumitru lui Oprea, cumnat al tatălui meu, a fost luat prizonier şi deportat într-un lagăr nemţesc. Germania, resimţind puternic efectele războiului, folosea prizonierii şi pentru munca în gospodăriile înstărite ale nemţilor. ..

Acest set de fotografii reprezintă militari din arme (specialităţi militare) diferite, fotografiaţi în spatele liniei frontului, aşadar în teritoriul ţării. Fotografiile au fost colecţionate de mine din pasiune pentru istoria militară. Prin elementele uniformologice pe care le prezintă, aceste imagini sunt reale documente. La fiecare poză voi realiza o scurtă descriere a ţinutei militarilor. Fiind fotografiaţi departe de linia frontului, militarii nu apar cu arme, ci în atitudini fireşti, ca în timp de pace. || Fotografii cu diversi ofiteri, reangajaţi şi trupă

Szávuj Lajos este străbunicul meu. A fost înrolat în anul 1913 în Regimentul de Infanterie (cs. és kir. 82. gyalogezred) în Armata K. und K. (Császári és Királyi Hadsereg szárazföldi egysége) – Kaiserlich und Königlich. A fost rănit în anul 1915 și internat la un spital din Cracovia (Krakó). La 5 iunie 1916 a căzut prizonier la Pokaszczewo. A fost dus la Simbirsk (Rusia), unde a lucrat la fabrica de muniție nr. 3 (3. számú lőszergyárba). După război se regăsește la Budapesta (perioada Republicii Ungare a Sfaturilor). || 6 fotografii de război