Monographic bibliographic item

Der Pionier Ludwig (Vorname unbekannt) war Jude und während des Krieges direkt an der Frontlinie eingesetzt. Trotz dieser lebensgefährlichen Aufgabe überlebte er den Krieg. 1917 wurde er bei Verdun von fünf Kolonialsoldaten, wahrscheinlich aus dem Senegal, umstellt und mit der Waffe bedroht. Er dachte, er müsste nun sterben. Der Grund für seine Angst waren die weit verbreiteten Gerüchte, dass Kolonialtruppen dafür bekannt waren, die Ohren der Feinde abzuschneiden, sie an einer Schnur aufzureihen und als Kette zu tragen. Aus unbekannten Gründen kam aber Ludwig mit dem Leben davon. Die Kolonialsoldaten töteten ihn nicht, stattdessen gaben sie ihm eine Haschischpfeife zu rauchen. Während des Zweiten Weltkrieges entging er den Deportationen, über sein weiteres Schicksal ist jedoch nichts bekannt. || Eine Munitionstasche des Pioniers Ludwig, ohne Inhalt.

În satele din Transilvania aflate sub dominație austro-ungară viața locuitorilor era îndrumată de preoți și învățători.În timpul slujbelor religioase și în adunări locale, populația era informată cu privire la modul în care putea contribui la ajutorarea soldaților de pe front, a răniților, orfanilor și văduvelor. Cei de acasă le-au încălzit inimile căci ” a mângâia, a îmbărbăta, a întări, a alina dureri în inimile celor amărâți și a stârni speranțe pentru timpuri mai bune” era chemarea din acele zile ale războiului ” cel mai crâncen din câte a văzut până acuma neamul omenesc”. ”Pentruca să cunoască cineva ororile și nefericirile acelui răsboiu nu este de lipsă să fie pe câmpul de luptă, ci este prea de ajuns a fi și aici acasă pentru a vedea și a auzi marea durere sufletească cu care plâng părinții după fiii lor, soțiile după bărbații lor, copilașii cei mici după părinții lor, aflători pe cîmpul de luptă și apoi, dacă ar rămânea măcar numai acestea dureri, ele tot ar mai fi de suportat, dar soarta a voit ca acelea dureri să se mai agraveze cu alte și mai mari, adecă cu durerea provenită din lipsa pâinii de toate zilele, care amenință cu foamete, mai ales pe cei mai săraci.” || Documentele, numite circulare, cuprind îndrumări și solicitări către preoți, învățători și populația locală din protopresbiteratul Turda din care făcea parte și satul Cârcedea, respectiv: colecte de bani, veșminte, hrană și obiecte de valoare pentru soldații de pe front, soldații invalizi și răniți; colecte de bani de la populație pentru ușurarea rambursării împrumuturilor de stat pentru război; reguli pentru corespondența cu prizonierii din război și răniții aflați în spitalele din alte țări; adunarea de metale, de către populație, care pot fi prelucrate și refolosite; constituirea unei societăți la Budapesta, sub auspiciile Crucii Roșii, prin intermediul căreia populația putea coresponda cu membri ai familiilor lor care erau prizonieri sau răniți; economie de cereale din partea populației pentru aprovizionarea armatei; predarea clopotelor de către biserici, autorităților militare, cu excepția celor de valoare și dinainte de anul 1700; instrucțiuni pentru începerea anului școlar 1916-1917 în școlile în care învățătorii au fost recrutați, iar școlile au fost ocupate în scopuri militare; economie de petrol din partea populației în favoarea iluminatului în tranșee; colectare de pânză pentru confecționarea de schimburi pentru soldați; îngrijirea mormintelor eroilor și organizarea de serbări pentru comemorarea acestora; adunarea de date statistice despre război și păstrarea acestora ca material pentru istoria poporului; identificarea orfanilor de război din localitate. Circularele au fost expediate de protopopul Turzii Jovian Murășianu și de reprezentanții Consistorului arhidiecezan de la Sibiu.