Gheorghe Stefanescu a pastrat amintiri importante din primul razboi mondial. Tabloul il infatiseaza in aceasta perioada.Tot el a inceput un jurnal interesant care cuprinde intamplarile importante de viata incepand cu anul 1898 si trecand si prin Primul Razboi mondial. A scris pe front si numeroase poezii ( una este atasata). Odata a trimis acasa cateva pagini de jurnal, avand adresa scrisa pe o scoarta de copac. || Portretul lui Gheorghe Stefanescu 3 file jurnal, adresa postala scrisa pe o scoarta de copac 1 fila poezie jurnalul de pe front || || Front || Painting || Portret de familie alb negru || Portret Gheorghe Stefanescu

Bunicul meu Gheorghe Ileasă din satul Vaidei , Hunedoara, a fost luat in armata in anii Primului Razboi Mondial alaturi de fratii sai Iosif si Ioan. Desi a luptat toti cei patru ani pe front, imi aduc aminte ca “ mosul “ Gheorghe povestea ca a primit o singura permisie in toata aceasta perioada, permisie care l-a marcat chiar mai mult decat anii de razboi. In anul 1916 , primind permisia si parcurgand cu mare nerabdare lungul drum catre casa, sosirea in gara din satul natal i-a prilejuit si o prima vedere a casei sale. Gara fiind situata pe un deal, iar casa sa in vale, la capatul satului, Gheorghe a putut vedea la ore tarzii din noaptea casa sa luminata precum ziua. Nestiind motivul pentru care era casa luminata la orele acelea tarzii din noapte( spre deosebire de casele vecine ), primul gand ce i-a trecut prin minte era posibilitatea “ recasatoririi” sotiei sale . Era adevarat ca nu avusese posibilitatea o lunga perioada de timp de a comunica cu familia, netrimitand si neprimind vesti de acasa. Gandul posibilei “ recasatoriri” a sotiei sale , l-a mahnit nespus el avansand spre casa cu “ pusca scoasa”. Langa poarta casei sale, se intalneste cu doua vecine, care ieseau din casa si care, vazandu-l , au exclamat :” Hai Gheorghe! Bine ca ai venit acasa, caci nevasta ta Marina e pe “ loitră”(cuvant popular desemnand constructia de lemn ce sustinea un sicriu in casa, la priveghi). De emotie, bunicul meu Gheorghe a lesinat si si-a revenit greu in simtiri, participand totusi a doua zi la inmormantarea sotiei sale. Desi pe undeva recunoscator sortii ca apucase sa o mai vada odata pe sotia mult iubita, pe care munca la camp si in gospodarie o rapusesera prematur , cu totul altfel isi imaginase sosirea acasa si revederea cu cei dragi. Pe tot timpul bolii sotiei sale de cele doua fete ( printre care si mama mea Saveta) a avut grija bunica copilelor. Si dupa intoarcerea sa din razboi “Mosul Gheorghe” a sustinut mereu ca aceasta a fost cea mai groaznica intamplare din timpul razboiului. || Fotografia lui Gheorghe Ileasă, bunicul meu in uniforma de razboi

Brevet de acordare a medaliei VICTORIA || Petre Catuneanu a luptat in Primul razboi Mondial in cadrul Contingentului 1910, Regimentul 32 infanterie. A fost ranit grav la mana in cursul luptelor din 1916-1918, ramanand invalid pe viata. De altfel rana de la mana i-a provocat moartea in anul 1928. Pentru merite deosebite a primit medalia Victoria.