Fotografie sepia, cartonata, 160x106 mm, il reprezinta pe Albert Miko din Calan in uniforma de soldat in primul razboi mondial. Are valoare sentimentala, este din colectia personala si a fost gasita in 2018. Albert Miko a fost strabunicul pe linie paterna, bunicul matern al tatalui meu. || Front

Albert Miko s-a născut în Călan, jud. Hunedoara și a murit în comuna Zăvoi, jud. Caraș-Severin în anul 1952. Este înmormântat în cimitirul din Oțelu Roșu. A fost maistru oțelar la uzinele Titan-Nădrag-Călan deținute de marele industriaș din perioada interbelică, Max Auschnitt. A fost căsătorit cu Anna si a avut două fiice: Margareta/ Margit și Edith. După ce s-a îmbolnăvit de plămâni a continuat să lucreze la aceeași uzină până la vârsta pensionării, dar ca magazioner. Pe front a avut de suferit din cauza aruncătoarelor de flăcări, care i-au provocat o calviție timpurie. Soției i-a fost greu să-l recunoască la întoarcerea acasa. || 7 fotografii

Recent am intrat in posesia unei piese valoroase, reprezentand o brasarda de Crucea Rosie din primul razboi mondial, mai precis din vara-toamna anului 1916. Pe panza alba sunt cusute doua panglici rosii care, suprapuse, formeaza o cruce. Pe panza si partial pe cruce sunt aplicate trei stampile. Este foarte probabil ca urmele de pe panza alba sa reprezinta picaturi de sange. Prima stampila are in centru stema regatului, iar pe contur textul “SPITALUL No.128 - BUCURESTI - ROMANIA”. A doua, dreptunghiulara, este cea mai bine conservata si poarta inscriptia “Spit. Bucuresti No.128”. A treia stampila are in centru pajura cercetaseasca, iar pe contur “ASOCIATIUNEA CERCETASII ROMANIEI * Cohorta Pastorul Bucur *” si motto-ul “GATA ORI CAND”. Revista “Cercetasul” - Buletinul lunar al Asociatiunii Cercetasii Romaniei” - publica in numarul 9 din septembrie 1916 un tabel cu detasamentele cercetasesti ce functioneaza in Bucuresti. La pozitia 128 figureaza “Spitalul dela Filaret”. Nu il cunosc pe cercetasul care a purtat brasarda de mai sus, dar este unul dintre cei care au raspuns la indemnul principelui Carol (comandantul Marii Legiuni a Cercetasilor Romaniei) din primele zile ale razboiului: “Voi, cei tineri, sunteti chemati sa va indepliniti si voi datoria fata de Tara, inlocuind pe cei plecati, ajutand pe cei ramasi”. Cercetasii sunt mobilizati si in gari. Bunicul meu, cercetasul Ioan Dimancescu, este consemnat de catre prof. Constantin Nedelcu, comandantul Cohortei Pastorul Bucur: “Va ajuta in gara Obor la gatirea si oferirea ceaiului catre raniti. Sep.1916”. Ulterior comandantul completeaza in jurnalul sau de cercetas: “A ajutat si la transportarea ranitilor”. Insemnarea este parafata cu aceeasi stampila, ca si cea de pe brasarda. Prin efortul lor sustinut, cercetasii au reusit ca sa elibereze un surplus de combatanti pentru prima linie si au contribuit la mentinerea unor activitati vitale in spatele frontului (sanitari, curieri, telefonisti, telegrafisti, transmitatori de ordine, usieri, informatori, inlocuitori pentru politisti si functionari, paznici, ajutoare la munca campului, ajutoare in ateliere). In perioada interbelica, ca o recunoastere a contributiei aduse, fostii cercetasi au fost decorati pentru faptele lor din razboi. In anul 1928 ia fiinta “Asociatia cercetasii din rasboiul 1916-1919”, care emite unul dintre cel mai frumoase insemne cercetasesti. Din colectia bunicului meu, Ioan Dimancescu, atasez: brevetul pentru Crucea “Meritul Sanitar” clasa I si decoratia in bareta/setul de decoratii, cartea de membru si insemnul “Cercetasii din rasboiul 1916-1919”. mai multe informatii pe cercetasia.ro || -brasarda de Crucea Rosie, purtata de un cercetas anonim -fila de jurnal cu referire la actiuni pentru ajutorarea ranitilor in Gara Obor -brevet Crucea Meritul Sanitar clasa I, cpt. Ioan Dimancescu -carte de membru si insemn Cercetasii din Rasboiul 1916-1919, maior Ioan Dimancescu