Fotografia generalului Alexandru Hanzu || Motto: Cat vom trai, vom lupta, Ardealul il vom apara! (Cantecul de front al Diviziei 16 Infanterie, comandata de generalul Alexandru Hanzu). Alexandru Hanzu a vazut lumina zilei in satul Cacova, judetul Sibiu, la 17 octombrie 1871, din parintii Maria si Alexandru Hanzu, vlasini de marca. A absolvit scoala primara in satul natal, apoi Liceul Gheorghe Lazar din Sibiu. Pentru rezultatele exceptionale obtinute la invatatura, autoritatile de dominatie austro-ungare l-au selectionat sa urmeze Scoala de Cadeti la Viena, capitala Imperiului. A terminat scoala, duopa care, in 1900 a fost avansat la gradul de sublocotenent si incadrat comandant intr-un Regiment din Viena. Dupa un an, l-au selectionat si a urmat Scoala de Razboi din Viena, in 1903 si avansat la gradul de capitan. Dupa aceea a fost selectionat sa urmeze un curs de specializare in arma infanteriei la Paris. Dupa absolvirea acestui curs a fost numit comandant de Regiment, din care facea parte si Iuliu Maniu, comandant de batalion, cu care a legat relatii de prietenie, ideal si camaraderie. In anul 1912 a fost avansat la gradul de maior, iar in 1917, la 1 mai, la gradul de colonel, la exceptional. Era foarte cult, cunostea in afara de limba romana, limbile germana, maghiara, franceza si italiana. La destramarea Imperiului Austro-Ungar, la sediul Consiliului National Roman, care conducea intreaga activitate din Transilvania si Banat, in vederea infaptuirii unirii Transilvanniei cu Romania, s-a prezentat oferindu-si serviciiile in mod voluntar. I-a fost incredintata prima misiune, sa infiinteze garzile nationale ,sa le pregateasca pentru a participa la Marea Adunare Nationala de la Alba Iulia si sa apere populatia romaneasca impotriva garzilor maghiare. La recomandarea lui Iuliu Maniu, Consiliul Dirigent cu sediul la Sibiu l-a cooptat pe colonelul Alexandru Hanzu in Compartimentul de Aparare si Ordine Publica condus de Ciceo Pop, impreuna cu care s-a ocupat de organizarea Armatei de Transilvania (Corpul 6 Teritorial, Corpul 7 Armata si 6 Divizii de Infanterie - Diviziile 16, 17, 18, 19, 20, 21). Consiliul Dirigent l-a numit comandantul Diviziei 16 Infanterie, iar Marele Stat Major l-a numit si seful Biroului 1 pentru Armata din Transilvania. Misiunea a fost indeplinita in conditii exceptionale. In iulie 1919, Armata maghiara condusa de cominternistul Bela Khun, presedintele Guvernului comunist de la Budapesta a ordonat Armatei maghiare aflate pe aliniamentul Muresului mijlociu sa declanseze o ofensiva cu misiunea de a anula actul istoric infaptuit la 1 Decembrie 1918 de Marea Adunare Nationala a Romaniei si ocuparea intregii Transilvanii. La data de 2 august 1919, grupul de armate romane a trecut la contraofensiva, iar pana la jumatatea lunii august Armata ungara a fost invinsa, Ungaria a capitulat, iar guvernul s-a refugiat la Moscova. In aceast actiune, Divizia 16 Infanterie, sub comanda generalului de brigada Alexandru Hanzu, a actionat pe directia Budapestei si pe 4 august 1919 au ocupat capitala. In timpul defilarii prin fata Parlamentului ungar de pe Bulevardul Andrassy, Divizia 16 Infanterie a cantat Marsul de front: Dati-va de pe cai jos,/ Ca Ardealul nu-i al vost'/ Cat vom trai, vom lupta, / Ardealul il vom apara ! Cat a ramas in Budapesta, Divizia 16 Infanterie a ajutat noile autoritati locale sa redeschida scolile, lacasele de cult, sa restabileasca ordinea publica, sa sprijine activitatea comerciala, sa asigure hrana pentru populatia saraca si asistenta medicala.

Ioan Petra Oasia s-a nascut in 1894 in Sibiel si a fost singurul fiu al familiei de comercianti Ioan si Maria Petra Oasia. A urmat cursurile gimnaziale in satul natal, iar cursurile liceale in Sibiu. La izbucnirea Primului Razboi Mondial, in 1914, el, impreuna cu 14 tineri din Marginimea Sibiului, din sate ca Toparcea, Mag, Ocna Sibiului, Orlat, Gura Raului, Saliste si altele a trecut Carpatii pe Valea Frumoasei. Printre ei se afla si Nicolae Fanea din Toparcea care va avea un rol important in destinul acestor tineri. Ajunsi in Bucuresti, Fanea a mers la domiciliul poetului Octavian Goga (ce avea ca menajera pe o verisoara a acestuia din Toparcea). Aceasta a prezentat lui Goga situatia tinerilor, iar poetul i-a îndrumat si ajutat sa urmeze cursurile scurte ale Scolilor militare de ofiteri in specialitatile infanterie si artilerie. Ca urmare, in momentul intrarii Romaniei in Marele Razboi al Intregirii la 15 august 1916, tanarul Ioan Petra Oasia avea deja gradul de locotenent si era incadrat in Regimentul 2 Artilerie in functia de comandant de subunitate, Divizia 7 Artilerie Munte, din Armate a II-a romana, aflata sub comanda generalului Alexandru Averescu. Cu aceasta unitate de artilerie a participat la bataliile din campania din vara anului 1917 de la Marasti, Marasesti si Oituz. La Oituz, in ziua de 17 iulie 1917 tanarul locotenent Ioan Petra Oasia cade eroic la datorie indemnandu-si ostasii din subordine sa nu cedeze in fata cotropitorilor, urmandu-i exemplul de jertfa. Vestea pierderii unicului fiu a ajuns in satul natal la parinti abia in decembrie 1918. Pentru a-i pastra memoria, parintii eroului, Ioan si Maria Petra Oasia, i-au ridicat un bust la Sibiel, creatie a sculptorului Teodor Burca. Pe frontispiciu sta scris: „In amintirea eroului locotenent Oasia Petra Ioan, cazut in luptele de la Oituz în timpul razboiului pentru intregirea neamului romanesc. Patria recunoscatoare“. || Fotografia locotenentului Ioan Petra Oasia si bustul ridicat la Sibiel in cinstea sa.

Alexandru Tarcza de Săcăloșeni (Bubi) a fost ofițer de carieră în armata austro - ungară cu specialitatea militară vânător de munte. Începutul războiului l-a prins ca elev - ofițer la Școala de Cadeți din Wiener Neustadt. A luptat pe frontul din Italia. După anul 1918 și-a continuat cariera militară în armata română până la pensionarea din anul 1946, când a avut gradul de colonel. || Documentele reprezinta – harta Italiei de nord G9 Venedig ( Belluno) K.U.K. militar- geographisches Institut; Harta orașului Cluj din 1895 Au aparținut lui Alexandru Tarcza de Săcăloșeni (Bubi) militar de carieră în armata Austro – Ungară până în 1918. || || Alexandru Tarcza || Fotografie a ofiţerului Alexandru Tarcza || Recruitment and Conscription || Photograph || || Recruitment and Conscription || Fotografie - portret a ofiţerului Alexandru Tarcza || Alexandru Tarcza || Photograph || || Documentul reprezintă – harta Italiei de nord G9 Venedig (Belluno)(K.U.K. militar - geographisches Institut) şi a aparţinut ofiţerului român din Armata Austro-Ungară, Alexandru Tarcza. || Harta Italiei de Nord || Alexandru Tarcza || Map || || Home Front || Harta orașului Cluj || Front || Alexandru Tarcza || Magyar || Map || Documentul reprezintă harta oraşului Cluj din anul 1895. || || Magyar || Map || Home Front || Alexandru Tarcza || Documentul reprezinta harta orasului Cluj din anul 1895. || Front || Harta orașului Cluj || || Harta orașului Cluj || Documentul reprezinta harta orasului Cluj din anul 1895. || Magyar || Front || Alexandru Tarcza || Home Front || Map