1 fotografie 2 medalii 1 cruce comemorativă || Pălăcean Vasile (n. 10 martie 1893, sat Bărăi, jud. Cluj) s-a înrolat inițial în armata austro-ungară, Transilvania făcând pe atunci parte din Imperiul Austro-Ungar. În urma luptelor la care a participat, a primit două medalii pentru acte de bravură. A fost luat prizonier de armatele ruseşti din Galiția şi deportat ca prizonier de război în lagărele din Asia. A scăpat de condițiile grele din lagăr cu ajutorul unui boier rus, care l-a dus să muncească pentru el. După asasinarea țarului, a fost luat de către un preot ca ajutor în gospodărie şi a rămas în Rusia până după sfârşitul războiului. Preotul i-a dat la plecare provizii pentru călătoria spre casă: un sac cu pâine prăjită şi zahăr cubic. A venit pe jos până acasă, călătorind timp de patru luni (septembrie-decembrie) şi a ajuns în seara de Crăciun. Rudele nu l-au recunoscut la întoarcerea acasă din cauza felului în care arăta (barbă mare, haine rupte) şi nici nu le-a venit să creadă că trăieşte, deoarece familia nu mai primise veşti de la el de ani de zile. Fusese declarat mort şi i se făcuse şi slujbă de înmormântare. Ulterior a primit şi crucea comemorativă a războiului 1916-1918 din partea Regelui Ferdinand I al României.

Petrovan Iacob, tatăl lui Pop Ana, a fost timp de cinci ani prizonier în Rusia. A avut un frate care a murit în Primul Război Mondial. Pop Simion a fost prizonier în Rusia timp de doi ani. Din anul 1918 și până în 1960 a fost lănțar: făcea măsurători de teren pentru comunitate cu un lanț special. A fost și prim curator la Biserica Ortodoxă din Frata între anii 1920 și 1973 (anul morții sale). Radu Ioan a făcut armata la Garda Regală din București. Toți soldații din fotografii au luptat pe frontul de est, până la Cotul Donului și s-au întors acasă din război. Pop Simion, Radu Ioan, Mornea Macarie și Tritean Vasile au participat și la cel de-Al Doilea Război Mondial. || Obiectul 1: fotografie reprezentându-l în poziție centrală pe Petrovan Iacob pe front. Fotografia se găsește în arhiva personală a familiei Pop Vasile și Ana (ambii în vârstă de 76 de ani) din localitatea Frata, județul Cluj. Obiectul 2: fotografie reprezentându-l pe Trif Nicolae la plecarea pe front, alături de surorile lui. Fotografia se găsește în arhiva personală a familiei Pop Vasile și Ana (ambii în vârstă de 76 de ani) din localitatea Frata, județul Cluj. Obiectul 3: fotografie reprezentându-i pe câțiva săteni din Frata care au participat la Primul Război Mondial. Rândul de sus, de la stânga la dreapta: Pop Simion, Cărăian Vasile și Radu Ioan. Rândul de jos, de la stânga la dreapta: Mornea Macarie și Tritean Vasile. Fotografia se găsește în arhiva personală a familiei Cărăian Ioan și Maria din localitatea Frata, județul Cluj. În fotografie se află ambii bunici ai lui Cărăian Ioan: Pop Simion și Cărăian Vasile.

Înainte de a pleca la război, Pop Petre i-a spus surorii lui, Pop Floare: Hai să ne vedem, că nu ne-om mai vedea apoi, că pe cei din contingentul nostru îi trimite în prima linie a frontului, tocmai în Galiția. Și, într-adevăr, nu s-a mai întors. Ulterior, un confrate de arme dintr-un sat învecinat a povestit la întoarcerea de pe front că: mai dușman decât inamicul ne-a fost pământul. Cine n-a murit de glonț, a murit înecat în mlaştini. Pop Floare, bunica Veronicăi Cristea, ştia o vorbă care circula în sat în timpul războiului: Galiţia-i ţară rea, mor feciorii pentru ea. Veronica Cristea își amintește că bunica ei îi povestea că aceste fotografii sunt de la fratele ei, Pop Petre, dar nu mai știe exact care dintre militarii fotografiați era el. || Obiectul 1: fotografie de grup din timpul efectuării serviciului militar de către Petre Pop. Pe verso este o scrisoare adresată mamei militarului, Todora Pop (născută Szabo). Obiectul 2: fotografie a unui grup de militari în curtea unui spital. Printre ei se află şi Petre Pop.