Transcription: face pe trup să să îngrozască, eară pe inimă să suspine și să ofteze de nu-și mai află loc în piept. Vedeți ce e vieața, numai un vis. Așa și eu când stau și socotesc numai la trecutul vieței mele până acum, de și nu sunt bătrân, astădi când gândesc la cele trecute mi se pare că nici nu e drept ce sau întâmplat odini ò ră, ba îmi șterg ochi credând că numai am visat. Numai trupul el mi le sîmte că pe di ce merge sunt tot mai slab de putere. Astădi aflândumă înstrăinat de multe ori stau pe gânduri și jalnic suspin cugetând la vatra părințască și la viitor, pare că mintea mi să inc ò rdă și să năzuește a vedea prin viitor, și îmi muncește trupul de nu·și află stare nice diua nice n ò ptea. Sărmana·mi minte să tot năzuește a împlini multe de t ò te având frică vădând că trupul în care dânsă sa bazat de ai împlini t ò te planurile sale pe di ce merge t ò t slăbește. De multe ori îi mai dă pausă, dară nu lungă, o clipă numai, și eară îl ea din nou la lucru tot mai aspru ca până acum. Eară sărmanu·mi trup ne având încotro să bate ca apa de petri, sau mai bine dis ca peștele pe uscat. Vedeți iubiți mei ce e vieața în adevăr că e numai un vis. Cât trăim ne tot muncim, nu face nimic, așa să și cuvine d ò ar· de aceea ne numim ò meni, vedi că și un verme sau o muscă cum să trudește și să luptă cu vieața tot pentru existență. D·apoi omul ce e mai înțălept de cât t ò te aceste vietăți, ar fi jalnic să stee pe loc nefăcând nici atâta. De aceea trăim să ne sălim tot la bune, și să nu urâm lucrul și năzuința de a înainta în lume, nici să nu simțim truda, căci de aceea suntem pe lume. Așa nea lăsat Dzeu să ne câștigăm pânea de t ò te dilele cu sud ò rea

Transcription: 20/5/40 sent to D/EA. Dublin Until two or three weeks ago IRELAND seemed to me on as to all of us the safest country in Europe and the most protected from the possibilities of being involuntarily involved in the war. I have heard no recent remarks at all on the subject, but it must have impressed many people that events in Holland and Belgium have changed that degree of possibility. I believe that we must now regard ourselves as definitely in the danger zone. That danger may be reduced by the battles now being fought, but in one month or several months from now, an attack on England in one form or another may be envisaged. This will be the moment of the dangere to Ireland. When in the past one thought of the use of the air weapon for bombing military or productive centres, it may have seemed that objectives much nearer to the German aerodromes were infinitely more worthy objectives. The type of war developed in Holland and Belgium should lead one to reconsider this. In a militarized and highly populated country like England, the results or parachute warfare and attempts to form internal fortresses could only be temporary in their effect. Some months ago, before the new methods were brought into operation, a German ex-officer (now holding an important post in the German Service) remarked in the hearing of an Irishman in Geneva [Maguire] that in certain events "the fields of Ireland would be very useful to us." I believe the situation and prospects are such as to render it now necessary to take as rapidly as possible such precautions as can be made. I am sure this possibility has come under consideration, but if not I venture to draw attention to it. It is clear that if the Germans were in a position to and decided to launch attacks on England, as they must eventually do before they could hope to win the war, they could obtain considerable advantages at little cost if they could establish air bases and centres of disorganization in Ireland. Even if they did no more than make transport of food difficult, British essential supplies would be more surely affected now than even during the last war. Furthermore, the British might be exposed to attacks on their practically uncovered Western flank, especially of the industrial area of the North. The main difficulty about establishing permanent P1/8 (1)

Transcription: Geneva, June 19th 1940. Dear Arthur, I wrote you a letter a few days ago, but I have not posted it; events were going too fast and I have held it up. I have now read it over and it seems as though it comes out of another world, and that is apparently our situation. The German troops are marchingalong the Jura and may be in Bellegarde today. There seems to be absolutely no military or political reason now for them to come into Switzerland and we may well be kept as an island - so much so that this letter may never reach you. The world is crashing round our ears but Melle. Nonin and I are keeping our heads up if our hearts are broken. There have been some terrible disillusionments and anger at times has helped me through difficult days; one may put up with pomposity when it is backed by a quick intelligence, but when one has to put up with pompous futility coupled with demoralization, the last shred of respect goes.  Note in the right margin   [Avenol] All the stuff about plans and policies has temporarily ceased to be of any importance and our future is for the moment very far from being in our own hands; how far that will remain so one cannot foresee. As you may have guessed from my personal telegram to you, you were reconsigned to the dog house, but honestly things are in such a way as I don't think it matters a curse. Winant is suddenly and hurriedly investigating the possibilities of an evacuation or transfer, accompanied by a very big degree of liquidation (they tried to hold on to more than we did and are now facing a more difficult problem); I don't think it will come to anything at present; three weeks earlier or three weeks later might have or may tell a different story and our financial outlook is extremely black. We too will probably have to face further cuts pretty soon. At the moment I have only two principles, or at any rate two immediate objectives: the first is that we should endeavour to keep a little bit of personal dignity whatever comes (an ideal, as I have little confidence in my own physical courage); and the other is that we should try to look after our staff who have been standing by us here, and especially those who are isolated, either from an invaded country or otherwise. You will guess the impossibility of talking about more practical things, or of the future, which does not open beyond a very limited horizon. Well, I have written you something, as you asked; I hope it reaches you and your imagination can fill in details. Sincerely yours,

Transcription: P1/8 (1) The attack on France; 3 weeks & a demand for an armistice; another 10 days & the German troops were on the frontier of Geneva

Description: Ratne bojne dopisnice (Feldpost) bile su najfunkcionalnije sredstvo komuniciranja vojnika sa porodicom tokom Prvog svjetskog rata. Većinom su bile cenzurisane i na njima se nalazio pečat vojne cenzure, regimentalni pečat i pečat vojne pošte. Na velikom broju dopisnica nalazila su se sva tri pečata, međutim, nerijetko se nalazio samo jedan ili dva. Poznato je da su vojnici bili strogo kažnjavani ukoliko su svjesno pisali bilo šta što otkriva vojne tajne. Pisati su mogli samo vojnici. Sve što bi napisali davalo bi se vojnom cenzoru da to pregleda i tek kad on odobri moglo se poslati porodici. Čitajući pisma, može se uvidjeti da su ona poprilično štura, te da su dobro pazili o svemu šta je napisano, upravo iz razloga da bi izbjegli probleme sa nadređenim. Feldpost sistem Austro-ugarske Monarhije, omogućavao je vojnicima da komuniciraju sa svojim najbližima. Sačuvane razglednice i pisma pružaju lični pogled na to kako su pojedini vojnici doživljavali sukobe. || Devet bojnih dopisnica (Feldpost)

Description: Este un volum de jurnal din cele trei deţinute de Biblioteca Judeţeană Octavian Goga Cluj. || Dumitru Nistor, ţăran din satul Năsăud s-a născut în 1893. Visând din copilărie să călătorească şi să vadă ţări străine, în 1912, când vine vremea “număraşului” (recrutării) el cere să fie primit nu în miliţia ardeleană, unde erau recrutaţi de obicei românii, ci în marina austro-ungară. Terminând şcoala de marină, după o călătorie la Viena, este îmbarcat ca Geschützvormeister (“primul îndreptător de tun”) pe vasul SMS Kaiserin Elisabeth, cu destinaţia Asia. Prins de război în Marea Chinei, crucişătorul Kaiserin Elisabeth participă la câteva bătălii navale, pentru ca în 2 noiembrie 1914 să se hotărască scufundarea lui. Echipajul pierde şi lupta terestră, este luat prizonier de japonezi şi transportat în arhipelagul nipon. Timp de zece luni, ţăranul-marinar din Năsăud va fi prizonier într-o mănăstirea buddhistă din Himeji, iar apoi mutat într-un lagăr, construit special pentru prizonierii germani şi austrieci, la Aonogahara, nu departe de Kobe, unde va rămâne până la sfârşitul anului 1919.

Description: Potrošačka kartica sadrži podatke o osobama koje su se prijavljivale radi raspodjele živežnih namirnica u Zagrebu tijekom Drugog svjetskog rata. Sadrži podatke o podnosiocu prijave (ime i prezime, adresa) te osobama koje se nalaze u kućanstvu, njihova imena, godine rođenja, odnos prema podnosiocu prijave, zanimanje i mjesto rada.

Description:

Description:

Description:

Description:

Description: