Sora Mina Hociota a fost maicuta la manastirea noastra, Manastirea Namaiesti inca din anul 1923, cand s-a mutat de la Manastirea Varatec dupa decesul matusii sale . De atunci si pana la moartea sa in 1977 a apartinut obstei acestei manastiri,ea fiind de altfel inmormantata in cimitirul manastirii.Pe tot parcursul vietuirii sale aici a fost o pilda de devotament si daruire, imbogatind viata comunitatii noastre zi de zi. De-a lungul vremii ne-a povestit adesea despre evenimentele din Primul Razboi Mondial unde a avut un rol important chiar pe linia de foc a frontului ( Marasti-Marasesti_Oituz ) fiind coordonatorul transportului de raniti in aceasta zona. De altfel, Maica Mina a fost printre primii ce au raspuns apelului la mobilizare generala al Ministerului de război înscriindu-se ca voluntară. Ordinul primit, de culoare roşie, îi aduce la cunoştinţă că a fost repartizată la Spitalul Comitetului Regional din Tecuci. În Tecuci, spitalul se afla în imediată apropiere a frontului şi, de multe ori, maica Mina si-a riscat viata intrand pana in apropierea liniei frontului sau carand în spate până la spital pe cei ce aveau nevoie urgentă de îngrijire medicală. Activitatea sa a fost extrem de bine apreciata de superiori fiind mobilizata pe frontul de la Mărăşeşti, unde a primit gradul de sublocotenent si finndu-i permisa purtarea uniformei militare si de catre maicutele de la Varatec . Acolo s-a îngrijit de transportul răniţilor de pe front la Vaslui sau Iaşi. În vara anului 1917, însoţind un tren militar cu răniţi din zona Mărăşeşti, spre Vaslui şi Iaşi, a fost grav rănită la coapsa stânga, piciorul fiindu-i salvat de la amputare la Spitalul din Iaşi. Ulterior ea si-a continuat misiunea de ajutorare a bolnavilor la spitalul condus de doctorul Gerota din Iasi, fiind un real sprijin pentru personal mai ales in timpul epidemiei de tifos. După încheierea războiului, prin înaltul decret regal din 7 iulie 1918, viteaza monahie a fost decorată cu „Crucea comemorativă“. În anii 1930 se înscrie, la indemnul patriarhului Miron Cristea, la Institutul surorilor de caritate „Regina Elisabeta“ din Bucureşti. Tot Patriarhul Miron este cel care a numit-o apoi pe maica Mina Hociotă conducătoarea unui grup de infirmiere la Şcoala de infirmiere de la Cluj. În momentul izbucniri celui de-al Doilea Război Mondial, maica Hociotă care avea atunci 45 de ani, este din nou mobilizată şi trimisă la Spitalul din Câmpulung Muscel unde si-a indeplinit datoria cu acelasi zel pentru aproapele sau. Chiar daca regimul politic s-a schimbat ,ea a fost decorata de catre autoritatile vremii în 1968, la Mărăşeşti, în faţa Mausoleului, cu prilejul aniversării a 50 de ani de la terminarea Primului Război Mondial. Cu acea ocazie ea a primit medalia „Virtutea ostăşească“ - clasa I. Cu toatea acestea faptele ei de vitejie din cele doua razboaie mondiale au ramas necunoscute marelui public in timpul regimului comunist, mai ales dupa anul 1968, cand o calugarita nu putea constitui un exemplu potrivit de eroism . Pe tot parcursul vietii sale, in tihna chiliei sale, ea a primit scrisori de multumire si fotografii de la bolnavii pe care i-a ajutat in timpul vremurilor grele de razboi si chiar de la familiile acestora , care nu o uitasera. Ea le-a pastrat cu mare bucurie pana la moartea sa păstrând cu sfinţenie si cele câteva decoraţii, insigne, brevete, acte care îi dădeau mulţumirea unui destin împlinit, un destin aflat sub semnul curajului şi al iubirii jertfelnice faţă de oameni şi faţă de patrie. Rămân memorabile cuvintele mitropolitui Ardealului, Antonie Plămădeală, care a alcătuit o biografie a maicutei: „E un exemplu bun de devotament monahal pentru cauza Patriei. Este un exemplu grăitor pentru modul cum şi-a înţeles monahismul românesc misiunea lui spirituală: nu pentru izolare şi individualizare, ci pentru slujirea aproapelui şi a Ţării. În vremuri de linişte s-au bucurat de tihnă şi şi-au împărţit devotamentul între rugăciune şi muncă; în vremuri de restrişte s-au regăsit dintr-odată, laolaltă cu ceilalţi cetăţeni, gata să facă totul pentru libertate, pentru demnitate, pentru independenţă“. || Fotografie Maica Mina intre cele doua Razboaie Mondiale, Fotografie Maica Mina in Uniforma militara in 1918 alaturi de surori medicale , Fotografie Maica Mina in uniforma militara alaturi de o ruda, Maica Mina in mijlocul Ranitilor, Brevetul militar acordat de Regele Ferdinand,Muzeul Manastirii Namaiesti unde sunt pastrate decoratiile Maicii Mina

Soldat mânuind mortierul (tun de mare calibru, cu țeava scurtă; obuzier) pe frontul de la Mărăști (11 mai 1917). || Fotografia aparține Muzeului Național Brukenthal - Muzeul de Istorie „Casa Altemberger”. Descrierea in original: Mortier de tranșee pe frontul Mărăști. 11 Maiu 1917.

Fotografia aparține Muzeului Național Brukenthal - Muzeul de Istorie „Casa Altemberger”. Descrierea in original: Tun de 53 m.m. pe frontul dela Mărăști. 25 maiu 1917. || Soldați pe frontul de la Mărăști. Tun de 53 mm. 25 mai 1917.