O salisteanca pe Frontul de la Marasesti - Maica Mina Hociota
In a nouasprezecea zi a lunii august 1896 se nastea, in Salistea Sibiului, Marina Hociota. Provenind dintr-o familie de oieri, a urmat clasele primare la Scoala din localitatea natala. Fiind foarte afectata sufleteste de decesul tatalui ei si de obligativitatea invatamantului in limba maghiara , a trecut muntii spre o manastire din Moldova. Ajunsa la Manastirea Varatec, unde era maicuta o sora de-a mamei sale, s-a calugarit si a ramas acolo 10 ani, sub numele de Maica Mina. La izbucnirea Primului Razboi Mondial era calugarita, iar in cei 2 ani de neutralitate si-a completat studiile (7 clase) si a urmat un curs de Cruce Rosie, organizat la Manastirea Varatec. Cand a intrat Romania in razboi, la 15 august 1916, s-a cerut voluntara sa participe ca sora de caritate la ingrijirea ranitilor. Va puteti inchipui ce bucurie am simtit cand am putut sa slujim si sa ajutam pe fratii nostri, care s-au angajat in lupta pentru a ne elibera de sub jugul strain, unguresc. Maica Mina Hociota, pe baza Ordinului de mobilizare nr. 671 emis de Ministerul de Razboi, se prezinta de urgenta la Spitalul Comitetului Regional de actiune organizat pe langa Prefectura din Tecuci. Cand Razboiul din 1916 s-a incheiat cu ocuparea Olteniei si Munteniei de catre trupele Puterilor Centrale, in baza Ordinului, Maica Mina a fost incadrata intr-un spital de campanie, a imbracat uniforma armatei, avand pe antebratul stang semnul Crucii Rosii. Ajungea pana in transeele ostasilor pentru ridicarea ranitilor si transportarea lor cu trenul in spitalele militare de la Iasi, sau in celelalte din Moldova ramase neocupate. In vara anului 1917, pe timpul bataliilor din triunghiul eroic Marasti - Marasesti - Oituz, Maica Mina Hociota a fost numita sefa de tren sanitar cu care se transportau ranitii la spitalele militare ramase sub controlul Armatei Romane. Intr-una din actiuni, Maica Mina a fost grav ranita, pierzand mult sange si fiind pusa in situatia de a i se amputa piciorul stang. A fost internata in Spitalul Militar Iasi si tratata, viata i-a fost salvata de catre doctorul Ioan Gheorghiu. In iulie 1918, supravietuind atat razboiului, cat si epidemiei de tifos, pentru merite exceptionale, Maica Mina Hociota a fost decorata cu Crucea Comemorativa de Razboi si cu Insigna Marasesti. Dupa terminarea razboiului, Sinodul Ortodox a numit-o Maica Stareta la Manastirea Varatec. In anii celui de-al Doilea Razboi Mondial a fost mobilizata la Spitalul militar de zona interioara nr. 292 din Campulung Muscel, unde avea dreptul de hrana si cazare de de tip ofiteresc. Dupa o viata zbuciumata, dedicata in mare parte atat semenilor, cat si Divinitatii, sufletul nobil al Maicii Mina s-a inaltat la Ceruri in ziua de 10 iunie 1977, unde si-a aflat locul alaturi de Eroii Neamului.
Fotografia Maicii Mina Hociota
CONTRIBUTOR
Col. rez. Victor Neghina
DATE
1914 - 1918
LANGUAGE
ron
ITEMS
1
INSTITUTION
Europeana 1914-1918
PROGRESS
METADATA
Discover Similar Stories
Maica Mina o eroina necunoscuta a Primului Razboi Mondial
10 Items
Sora Mina Hociota a fost maicuta la manastirea noastra, Manastirea Namaiesti inca din anul 1923, cand s-a mutat de la Manastirea Varatec dupa decesul matusii sale . De atunci si pana la moartea sa in 1977 a apartinut obstei acestei manastiri,ea fiind de altfel inmormantata in cimitirul manastirii.Pe tot parcursul vietuirii sale aici a fost o pilda de devotament si daruire, imbogatind viata comunitatii noastre zi de zi. De-a lungul vremii ne-a povestit adesea despre evenimentele din Primul Razboi Mondial unde a avut un rol important chiar pe linia de foc a frontului ( Marasti-Marasesti_Oituz ) fiind coordonatorul transportului de raniti in aceasta zona. De altfel, Maica Mina a fost printre primii ce au raspuns apelului la mobilizare generala al Ministerului de război înscriindu-se ca voluntară. Ordinul primit, de culoare roşie, îi aduce la cunoştinţă că a fost repartizată la Spitalul Comitetului Regional din Tecuci. În Tecuci, spitalul se afla în imediată apropiere a frontului şi, de multe ori, maica Mina si-a riscat viata intrand pana in apropierea liniei frontului sau carand în spate până la spital pe cei ce aveau nevoie urgentă de îngrijire medicală. Activitatea sa a fost extrem de bine apreciata de superiori fiind mobilizata pe frontul de la Mărăşeşti, unde a primit gradul de sublocotenent si finndu-i permisa purtarea uniformei militare si de catre maicutele de la Varatec . Acolo s-a îngrijit de transportul răniţilor de pe front la Vaslui sau Iaşi. În vara anului 1917, însoţind un tren militar cu răniţi din zona Mărăşeşti, spre Vaslui şi Iaşi, a fost grav rănită la coapsa stânga, piciorul fiindu-i salvat de la amputare la Spitalul din Iaşi. Ulterior ea si-a continuat misiunea de ajutorare a bolnavilor la spitalul condus de doctorul Gerota din Iasi, fiind un real sprijin pentru personal mai ales in timpul epidemiei de tifos. După încheierea războiului, prin înaltul decret regal din 7 iulie 1918, viteaza monahie a fost decorată cu „Crucea comemorativă“. În anii 1930 se înscrie, la indemnul patriarhului Miron Cristea, la Institutul surorilor de caritate „Regina Elisabeta“ din Bucureşti. Tot Patriarhul Miron este cel care a numit-o apoi pe maica Mina Hociotă conducătoarea unui grup de infirmiere la Şcoala de infirmiere de la Cluj. În momentul izbucniri celui de-al Doilea Război Mondial, maica Hociotă care avea atunci 45 de ani, este din nou mobilizată şi trimisă la Spitalul din Câmpulung Muscel unde si-a indeplinit datoria cu acelasi zel pentru aproapele sau. Chiar daca regimul politic s-a schimbat ,ea a fost decorata de catre autoritatile vremii în 1968, la Mărăşeşti, în faţa Mausoleului, cu prilejul aniversării a 50 de ani de la terminarea Primului Război Mondial. Cu acea ocazie ea a primit medalia „Virtutea ostăşească“ - clasa I. Cu toatea acestea faptele ei de vitejie din cele doua razboaie mondiale au ramas necunoscute marelui public in timpul regimului comunist, mai ales dupa anul 1968, cand o calugarita nu putea constitui un exemplu potrivit de eroism . Pe tot parcursul vietii sale, in tihna chiliei sale, ea a primit scrisori de multumire si fotografii de la bolnavii pe care i-a ajutat in timpul vremurilor grele de razboi si chiar de la familiile acestora , care nu o uitasera. Ea le-a pastrat cu mare bucurie pana la moartea sa păstrând cu sfinţenie si cele câteva decoraţii, insigne, brevete, acte care îi dădeau mulţumirea unui destin împlinit, un destin aflat sub semnul curajului şi al iubirii jertfelnice faţă de oameni şi faţă de patrie. Rămân memorabile cuvintele mitropolitui Ardealului, Antonie Plămădeală, care a alcătuit o biografie a maicutei: „E un exemplu bun de devotament monahal pentru cauza Patriei. Este un exemplu grăitor pentru modul cum şi-a înţeles monahismul românesc misiunea lui spirituală: nu pentru izolare şi individualizare, ci pentru slujirea aproapelui şi a Ţării. În vremuri de linişte s-au bucurat de tihnă şi şi-au împărţit devotamentul între rugăciune şi muncă; în vremuri de restrişte s-au regăsit dintr-odată, laolaltă cu ceilalţi cetăţeni, gata să facă totul pentru libertate, pentru demnitate, pentru independenţă“. || Fotografie Maica Mina intre cele doua Razboaie Mondiale, Fotografie Maica Mina in Uniforma militara in 1918 alaturi de surori medicale , Fotografie Maica Mina in uniforma militara alaturi de o ruda, Maica Mina in mijlocul Ranitilor, Brevetul militar acordat de Regele Ferdinand,Muzeul Manastirii Namaiesti unde sunt pastrate decoratiile Maicii Mina
Mortier pe frontul de la Mărăști (1917)
1 Item
Soldat mânuind mortierul (tun de mare calibru, cu țeava scurtă; obuzier) pe frontul de la Mărăști (11 mai 1917). || Fotografia aparține Muzeului Național Brukenthal - Muzeul de Istorie „Casa Altemberger”. Descrierea in original: Mortier de tranșee pe frontul Mărăști. 11 Maiu 1917.
Soldați pe frontul de la Mărăști (1917)
1 Item
Fotografia aparține Muzeului Național Brukenthal - Muzeul de Istorie „Casa Altemberger”. Descrierea in original: Tun de 53 m.m. pe frontul dela Mărăști. 25 maiu 1917. || Soldați pe frontul de la Mărăști. Tun de 53 mm. 25 mai 1917.