Certificat de competente obtinut la Marburg( Maribor) la jumatatea anului scolar 1914-1915, avand mentionate materiile si notele obtinute Scrisoare catre parinti din 17 mai 1917 relatand pe larg lupta data pentru cucerirea fortificatiilor de la Castello Dante, Italia, Fotografie Ioan Gutia in uniforma , Viena 29.09 1916, Fotografie Ioan Gutia in uniforma, avand deja 3 decoratii , 1917, Fotografie a lui Ioan Gutia in 1918 cu cele 4 medalii primite, 12 Fotografii personale ale lui Ioan Gutia cu camarazii de arme, Medalia Signum Laudis fata si verso, medalia 2 fata si verso, medalia 3 fata si verso, tunica locotenent inmfanterie armata austro-ungara, Carti postale trimise din aproape Jumatate de Europa. || Ioan Gutia , fratele bunicului meu de loc din din Sebes a luptat in Primul Razboi Mondial in armata austro-ungara inca de la o varsta frageda (nu implinise 18 ani).Era o persoana extrem de dotata si muncitoare, obtinand mereu note foarte bune( vezi certificat de competente atasat) In ciuda varstei fragede , s-a remarcat in lupte avansand rapid pe scara militara astfel incat la 21 ani avea deja gradul de locotenent colonel si 4 medalii prestigioase.A luptat in Batalionul 4 Regimentul 50 Infanterie Grossherzog Friedrich von Baden pe aproape intreaga perioada a razboiului( 1914-1918 ). A murit catre sfarsitul razboiului ( in iunie 1918) la varsta de 21 ani la Asiago in Italia. Corespondenta purtata cu familia si prietenii ( 61 carti postale anexate) atesta un parcurs European lung si anevoios in cei patru ani de razboi, ce l-a purtat prin Budapesta, Viena, Maribor, Trieste, Rovereto, Trento, Miramar, Duino, Matarelo, Asiago, Belgrad, Novi Sad,Cernauti, Breitensee, etc. De remarcat grija permanenta pentru familie si in special pentru parinti si incercarea emotionanta de a nu le provoca niciodata griji suplimentare. Aproape toate scrisorile si cartile postale contin fraza: Eu sunt foarte bine sau mie imi merge bine .

Petru Neamţu and other villagers from Sebeşu de Sus, jud. Sibiu || || Un carnet cu însemnări al lui Petru Neamțu din Sebeșu de Sus Poveste: Jurnalul prezintă însemnările în formă versificată rimată ale combatantului Petru Neamțu (1886-1965) din Sebeșu de Sus, înrolat în armata austro-ungară în vara lui 1914. Soldatul Petru Neamțu a participat la luptele de pe frontul din Galiția până în vara anului 1916, apoi a fost luat prizonier. Detalii concrete despre perioada de prizonierat nu se cunosc, Petru Neamțu fiind repatriat din Rusia, via Italia, în 1919. Însemnările nu constituie propriu-zis un jurnal de front, nu au caracter ideologic, nu consemnează precis și metodic evoluțiile de pe front, ci redau stările de spirit ale soldatului, înregistrează impactul emoțional traumatizant, într-o manieră apăsătoare, în care stările de angoasă sunt amplificate o dată cu extinderea ca durată a războiului și cu intensificarea ostilităților de pe front. Însemnările au fost transcrise, cercetate și interpretate de către nepotul lui Petru Neamțu, Adrian Neamțu, în volumul “Viața cotidiană în Sibiul secolelor XIX–XX” (p.147-155), coordonat de Mihaela Grancea și Ioan Popa, editat la Sibiu, în 2015. În articolul din volumul amintit, autorul identifică în cadrul analizei însemnărilor câteva teme recurente: tema naturii, tema războiului și a cătăniei, tema nostos-ului, tema nenorocului/ blestemului, tema iubirii, tema morții etc. Petru Neamțu este bunicul patern al contributorului Adrian Neamțu. || Frontul din Galiţia || Trench Life || Însemnările lui Petru Neamțu din Sebeșu de Sus || Diary

Fotografii ale lui Radu Adam - soldat in armata austro-ungara || Numele persoanei din fotografie este Radu Adam din localitatea Sacadate, Judetul Sibiu. La varsta de 18 ani a fost incorporat in armata austro-ungara fara a fi facut stagiul militar in prealabil. I s-a facut o pregatire militara de o saptamana si apoi a fost trimis direct pe front (poza in care este singur). Cea de a 2-a poza este de cand a fost luat prizonier in Italia , ranit fiind la mana, cand a fost supus la multe munci grele (incarcat/descarcat produse agricole, lucrat de dimineata pana noaptea, munci agricole etc.)Dupa aproximativ 4 ani a fost eliberat , continuandu-si viata in satul Sacadate - satul sau natal, unde si-a intemeiat o frumoasa familie din care a rezultat o fata, Radu Marioara (bunica mea). Radu Adam a decedat la varsta de 77 de ani ( Nascut 1896 - Decedat 1973 )