Ioan Banciu (1883-1971), născut în comuna Crăciunelu de Sus, jud. Alba, a fost soldat, apoi caporal în armata austro-ungară (Regimentul 39 Artilerie). A suferit o rană la picior, iar după intrarea României în război a fost luat prizonier în Rusia (Siberia), perioadă în care a experimentat colhozul. Pe parcursul prizonieratului nu a avut parte de tratamente rele sau degradante și a învățat limba rusă, fiind numit Vanea (Ivan). Neavând posibilitatea de a transmite vești acasă, combatantul prizonier a fost declarat dispărut, iar familia i-a făcut parastas în satul natal. După aproximativ patru ani de prizonierat, Ioan Banciu s-a întors acasă cu baioneta din dotare, unde a uimit întreaga familie. În acel an, în Duminica Rusaliilor, când toți locuitorii satului erau adunați la joc, vestea reîntoarcerii din prizonierat a lui “Ion al lui Făgădariu” s-a răspândit peste tot. Din Rusia s-a întors cu trenul și uneori pe jos, alături de un camarad de arme pe nume Moga, originar din Târnava, lângă Mediaș. Soldatul Banciu a venit cu trenul până în comuna Valea Lungă (jud. Alba), iar de acolo a trecut Dealul Ciungarilor și a ajuns în sat. Ioan Banciu este bunicul pe linie maternă al contributorului Iuliana Nemeș.
Brevet acordat caporalului Ioan Banciu din Înaltul Ordin al Majestății Sale Regele Ferdinand I - “Crucea Comemorativă a războiului 1916-1918” fără barete. În numele Ministrului de Război, No 1793, anul 1922, luna iunie, ziua 23, București

Brevet
44.4302267,26.0838205
Bucharest, Romania