Transcription: face pe trup să să îngrozască, eară pe inimă să suspine și să ofteze de nu-și mai află loc în piept. Vedeți ce e vieața, numai un vis. Așa și eu când stau și socotesc numai la trecutul vieței mele până acum, de și nu sunt bătrân, astădi când gândesc la cele trecute mi se pare că nici nu e drept ce sau întâmplat odini ò ră, ba îmi șterg ochi credând că numai am visat. Numai trupul el mi le sîmte că pe di ce merge sunt tot mai slab de putere. Astădi aflândumă înstrăinat de multe ori stau pe gânduri și jalnic suspin cugetând la vatra părințască și la viitor, pare că mintea mi să inc ò rdă și să năzuește a vedea prin viitor, și îmi muncește trupul de nu·și află stare nice diua nice n ò ptea. Sărmana·mi minte să tot năzuește a împlini multe de t ò te având frică vădând că trupul în care dânsă sa bazat de ai împlini t ò te planurile sale pe di ce merge t ò t slăbește. De multe ori îi mai dă pausă, dară nu lungă, o clipă numai, și eară îl ea din nou la lucru tot mai aspru ca până acum. Eară sărmanu·mi trup ne având încotro să bate ca apa de petri, sau mai bine dis ca peștele pe uscat. Vedeți iubiți mei ce e vieața în adevăr că e numai un vis. Cât trăim ne tot muncim, nu face nimic, așa să și cuvine d ò ar· de aceea ne numim ò meni, vedi că și un verme sau o muscă cum să trudește și să luptă cu vieața tot pentru existență. D·apoi omul ce e mai înțălept de cât t ò te aceste vietăți, ar fi jalnic să stee pe loc nefăcând nici atâta. De aceea trăim să ne sălim tot la bune, și să nu urâm lucrul și năzuința de a înainta în lume, nici să nu simțim truda, căci de aceea suntem pe lume. Așa nea lăsat Dzeu să ne câștigăm pânea de t ò te dilele cu sud ò rea

Transcription: – 30 – Montag, 19. Juni. Mit allen möglichen Mitteln soll mein Katarrh bekämpft werden, Packungen, Umschlägen, Inhalieren, mit Hitze u. Kälte, mit Tee u. Milch. Er ist zu widerspenstig. Bis zum Ende d. Woche habe ich fast jeden Tag im Bett zubringen müssen. Schöne Pfingstferien! Draußen wars aber auch zu garstig. Wir mußten aufs neue heizen. – Gestern morgen um 619 gings trotzdem hinaus nach Rees, zu Käthes El- tern auf d. Mühle. Glücklicherweise blie- ben wir d. ganzen Tag vom Regen ver- schont u. verlebten einen herrlichen Tag. Getafelt haben wir wie die Göt- ter, und in Gesellschaft der schönen u.mun- teren Müllerinnen verflog der Tag nur zu schnell. Rees selbst macht einen außerordentlich freundlichen Eindruck auf d. Fremden. Der Blick von Nieder- Mörmter, Rees gegenüber, auf d. alte Stadtmauer mit ihren Türmen u. Wällen ist reizend. Natürlich besuchte ich auch meinen alten Freund Jupp Hollrath u. konnte mir von ihm ei-               – 31 – nen kleinen Vorrat von 150 Saxonia- Patronen sichern. Sie sollen sehr knapp u. teuer werden. Erst um 1012 fuhren wir wieder heim. Schon um 1126 waren wir in Hamborn.        Dienstag, 20. Juni. Der Schulbeginn fiel mir in der er- sten Stunde ziemlich schwer, doch war ich schnell wieder im alten Geleise. Heute nachmittag haben wir unsern Nachbar Hörnemann, d. Rektor d. evang. Schule H. I. zu Grabe geleitet. Er starb 39 Jahre alt an Lupus. Eine schreckliche Krankheit! Das ist nun schon der 4. Kollege in 14 Tagen, den wir begraben haben.             Donnerstag, 22. Juni. Über nacht ists Sommer geworden. Vorgestern freute man sich noch, am war- men Ofen sitzen zu können. Heute empfin- det man d. Sonnenhitze schon recht drückend. Mit unseren Nachbarinnen machten wir nachmittags eine Landpartie nach Vörde, Löhnen u. Görsicker. Es war herrlich drau- ßen. Alles steht prächtig, wie kaum zuvor. Auffallend viele Zuchtsauen halten die Löhner

Transcription: Dear Alec: I am doing this to get tonight's Clipper, as your cable requested, and on my own machine to avoid curious...and expensive...strange stenographers. About the only bit of good-fortune which I seem to know of in these grim days has been that which permitted me within my first 72 hours here to make all the principal contacts I desired to make in connection with the question you put to me at your house just before I left. Happily enough, the boat got in in the early morning so that I had time to disentangle myself from Customs and get up to Rockefeller Center for lunch with Raymond Fosdick. I found him most cordial and friendly, and, while in the uncertain circumstances, I did not press the matter between us, I am sure his view is unchanged. That feeling was strengthened at lunch the next day with young John Rockefeller and today in a telephone conversation with Willetts, whom I am seeing tomorrow. That same evening, by coincidence, there was a meeting of the National Board of the L of N Association, to which I was invited as usual. A full report was made, inter alia, on Dr Woolley's Committee on the technical and non-political work which is apparently developing most happily. The Warm and cordial letter of the President had become definitive and a couple of days later was released to the press and given good display, as you will see from the enclosed. Miss Woolley arrives here tomorrow; we can use her committee in any way that seems desirable. Though May 30 was a holiday, I again had the good luck, in going down to Washington, to catch Herbert Feis for lunch, and Thompson, whom you remember, and who is now in charge of such matters, for dinner. I did not proceed in detail with either, for the moment, but felt around sufficiently to be sure that the situation is favorable and that any help we wish will be available. The following day I caught Grady for lunch, in between two trips around the country. To him, I told the whole story and was gratified indeed at his instantaneous and warm response. He offered to do anything he could to help and thought the transfer would be a very auspicious one, if it were decided to make it. He rather surprised me by expressing regret that the Committee had not met this Spring, as planned, though of course he understood the reasons; he said he would have liked to have gone over and thought the President would have wanted him to. As I had thought the question out on the steamer coming over, it had taken quite a bit more definite form than when we discussed it in Geneva. First it seemed to me that, if such a transfer were made, it ought not to be to Washington, for obvious political reasons, and it better not be to New York, where the work, though facilitated in some ways, would be overshadowed and lost. I then groped around in my own mind for a cultural or university center, and the thought of Princeton came to me. This, as you know, is the seat both of a University and the Advanced Institute of which Rieffler is a member and is about one hour from New York and three from Washington. It thus has advanced work going on there, is centrally located amongst friends, is also the seat of a Rockefeller Institute branch, and by coincidence, the University of Woodrow Wilson. If something of this sort were desired, it would, as I explained to Grady, have another advantage in that it would turn the embarassing question of an initiative or an invitation. I imagine the League might not like to ask for an invitation to non-Member territory; in the same way, it might be difficult for a non-Member government to volunteer such an invitation in the blue. If, however, a great university set the ball rolling, the government could ex-

Transcription: P1/8 (2) SOCIÉTÉ DE NATIONS LEAGUE OF NATIONS The Assembly has ordered us to limit our expenditure to our incomes: that is a definite decision which in my view must be obeyed. As regards Reserves I believe that the whole of the Reserve is now needed for the pensions or all but a few million. Yours sincerely, Seymour Jacklin

Description: Ratne bojne dopisnice (Feldpost) bile su najfunkcionalnije sredstvo komuniciranja vojnika sa porodicom tokom Prvog svjetskog rata. Većinom su bile cenzurisane i na njima se nalazio pečat vojne cenzure, regimentalni pečat i pečat vojne pošte. Na velikom broju dopisnica nalazila su se sva tri pečata, međutim, nerijetko se nalazio samo jedan ili dva. Poznato je da su vojnici bili strogo kažnjavani ukoliko su svjesno pisali bilo šta što otkriva vojne tajne. Pisati su mogli samo vojnici. Sve što bi napisali davalo bi se vojnom cenzoru da to pregleda i tek kad on odobri moglo se poslati porodici. Čitajući pisma, može se uvidjeti da su ona poprilično štura, te da su dobro pazili o svemu šta je napisano, upravo iz razloga da bi izbjegli probleme sa nadređenim. Feldpost sistem Austro-ugarske Monarhije, omogućavao je vojnicima da komuniciraju sa svojim najbližima. Sačuvane razglednice i pisma pružaju lični pogled na to kako su pojedini vojnici doživljavali sukobe. || Devet bojnih dopisnica (Feldpost)

Description: Este un volum de jurnal din cele trei deţinute de Biblioteca Judeţeană Octavian Goga Cluj. || Dumitru Nistor, ţăran din satul Năsăud s-a născut în 1893. Visând din copilărie să călătorească şi să vadă ţări străine, în 1912, când vine vremea “număraşului” (recrutării) el cere să fie primit nu în miliţia ardeleană, unde erau recrutaţi de obicei românii, ci în marina austro-ungară. Terminând şcoala de marină, după o călătorie la Viena, este îmbarcat ca Geschützvormeister (“primul îndreptător de tun”) pe vasul SMS Kaiserin Elisabeth, cu destinaţia Asia. Prins de război în Marea Chinei, crucişătorul Kaiserin Elisabeth participă la câteva bătălii navale, pentru ca în 2 noiembrie 1914 să se hotărască scufundarea lui. Echipajul pierde şi lupta terestră, este luat prizonier de japonezi şi transportat în arhipelagul nipon. Timp de zece luni, ţăranul-marinar din Năsăud va fi prizonier într-o mănăstirea buddhistă din Himeji, iar apoi mutat într-un lagăr, construit special pentru prizonierii germani şi austrieci, la Aonogahara, nu departe de Kobe, unde va rămâne până la sfârşitul anului 1919.

Description: Potrošačka kartica sadrži podatke o osobama koje su se prijavljivale radi raspodjele živežnih namirnica u Zagrebu tijekom Drugog svjetskog rata. Sadrži podatke o podnosiocu prijave (ime i prezime, adresa) te osobama koje se nalaze u kućanstvu, njihova imena, godine rođenja, odnos prema podnosiocu prijave, zanimanje i mjesto rada.

Description:

Description:

Description:

Description:

Description: